Cu pasi marunti catre ...

Interior.




Azi am stat si m-am privit  in  interior si am vazut o alta persoana.
Urasc sa stau singura, singuratatea ma conduce la confruntarea  cu mine, cu partea slaba din mine.
Pastrez in interiorul meu toate greselile, regretele, persoanele pierdute, lucruri spuse, amintiri.
Cand pornesc in  asa zisa calatorie spre interiorul meu , ma intristez, ma doare si din teama de a nu trai prea des aceste sentimente , o fac rar.
Solutia de a pastra tot ce ma doare ascuns am gasit-o din mers, cand am constatat ca viata nu asteapta, nu are mila de suferinta ta si nici nu are timp sa isi stearga lacrimile.
Am ales sa lucrez cu mine sistematic pentru a scoate la suprafata doar cea mai buna versiune a mea.
Cineva mi-a spus de curand ca am urme de egoism adanc ascunse.
 Nu stiu, putini cunosc ambele mele versiuni si cei care au facut-o raman lipiti de sufletul meu.
Consider ca am adoptat o metoda de aparare, am inteles ca nu rezolv nimic daca imi arat temerile, regretele  iar uitatul inapoi nu ma ajuta mai deloc.
Putini sunt cei care se vad prin ochii mei, cei care imi inteleg greselile.
Rareori ma intorc la mine  si atunci devin vulnerabila, dar ma ridic mai putenica.
Asta este metoda mea de a trece prin viata, de a ma accepta si totodata dre a evolua.
Nu spun ca este corect, spun ca este o varianta.
























Apreciere. Legatura. Iubire

Partea 1.

Nu stiu de ce traiesc cu impresia ca nu exista  apreciere suficienta intre oameni. Poate ca am un fel aparte de a vedea oamenii, de a-i iubi si aprecia, de a le studia sufletul si de a-i iubi cateodata doar pentru asta.
Sau poate ca nu.
Avem fiecare o viata, in acesta viata a noastra avem diferite pesonaje, unele pe care le tinem langa noi.
Pai bai fiinto?!
Realizezi macar pentru o clipa ca omul X iti dedica timp din timpul lui care nici macar nu este infinit, iti vorbeste, te asculta; sa nu luam deocamdata in discutie sentimentele si alte investitii de acest gen.
Sa gandim simplu, limitat.
Daca nu sapam in adancimea relatiilor dintre oameni  avem doar o privire de ansamblu. Asadar vorbim despre legaturi ca prietenia lasand iubirea pe mai tarziu.
Avem acum pe masa relatiile cu oamenii ce ne inconjoara, adaugam  aceste relatii in categoria PRIETENI.
Un om numeste pe alt om Prieten cand ii dedica parte din viata lui. 
Da, chiar asa, 5 minute, o ora, fac parte din viata lui si le imparte cu tine. Unde mai pui ca isi face griji pentru tine sau te ajuta cand iti este greu.
Presupunand ca oamenii  care citesc ce scriu eu vad totul asa cum vad eu sau macar pe jumatate si tot e bine, imi permit sa ma exteriorizez:
- Voi cei care nu vreti sa ne vreti cu adevarat si va stergeti la fund cu tot ceea ce oferim noi, va rog macar gasiti-va altii ca voi si nu va mai obositi sa jucati roluri de 2 bani.
Prieten nu esti acum, prieten nu esti o perioada, pentru ca nu exista inca buton pentru a-ti pasa sau nu. Nu va obositi sa ne obositi!
Eu, vorbesc cu gura omului  care isi iubeste prietenii si oamenii care il inconjoara, scriu cu mana omului caruia ii pasa daca  celalalt are ce manca si privesc cu ochii care au plans de multe ori din orice prostie. Imi permit.


Partea 2


Totul pare atat de simplu. La inceput iti doresti o relatie, dupa care te indragostesti si incepi sa realizezi ca nu totul este asa de simplu pe cat pare a fi.
Nu, cei care cred ca este suficient doar sa iubesti se inseala.
Este necesara o munca asidua pentru a construi caramida cu caramida relatia dorita.
Si cand mai vad  ca circula in mediul online tot felul de citate gen" Iubirea pentru care trebuie sa muncesti nu este iubire"
Serios?!
Ce fel de relatie merge daca o lasi de la sine, daca nu te implici, daca nu comunici, nici macar relatia cu parintii nu functioneaza daca nu muncesti putin.
In fond si la urma urmei te aflii intr-o relatie cu o alta persoana. Cealalta persoana nu este deloc identica cu tine, este total diferita si sunt doar anumite lucruri comune care va leaga.
Intr-o relatie de care poti fi multumit se munceste 24/24 la incredere, sinceritate, atasament, intelegere si alte situatii nu tocmai placute care trebuie rezolvate.
Da, orice relatie necesita dedicare 100%.
Relatia are propiul santier, acolo se construiesc neincetat valori, sentimente gesturi si planuri, toate in comun.
Se spune ca iubirea este boala grea dar  daca este impartita la doi poate fi cea mai frumoasa calatorie la care poti lua parte.

Iubiti-va cu spor si dor!














Executarea sufletelor

S-ar crede ca exista o lege sau o buna  randuiala  la ceea ce trebuie sa se intample si s-ar mai crede ca undeva totul are un inteles.
Dar  de unde?!
Totul este nicicum , fara noima. Alergam fiecare ca oile pe camp fara sa ne pese catusi de putin, calcam pe oameni, cam asta-i noua pasiune a omului  de rand sau cel intelectual deopotriva.
Fara ragaz, fara constiinta nu realizam in prostimea noastra ca de fapt un om = un suflet, nici mai mult , nici mai putin.
Executarea unui suflet se face usor, cu sange rece si rapid. Cel mai bun executant este acela care nu se uita in spate, cu suflet rece si nu are remuscari pentru actiunile facute.
Poate daca te uiti adanc in tine esti ori executant ori executat. Cu voie sau fara voie jucam adesea rolurile astea, fiind singurele disponibile.
De la varste fragede purtam in noi suflete mutilate sau ciuntite, grele si negre.
Cum  putem sa oprim razboiul?
Acest razboi tacit intre noi oamenii, ne vanam  si suntem vanati ca sim cum ar fi o necesitate, lejer si fara tresarire.
Poate daca alegi sa fii la randul tau  executant al unor suflete, alungand pentru linistea-ti executantii din jurul tau.
Este una dintre variante !

 Si ce daca azi nu este soare sau nu ai destul timp sa faci ce vrei. Nimic  nu este pana la urma exact asa cum ne dorim. Si ce facem?

Scoatem din dictionar mai -nou intrebuintatul cuvant ACCEPTAREA.

Ce? Iti vine sa vomiti sau sa zici ca faci numai ce  vrei tu si ca nu cunosti rostul acestui cuvant?

Tin sa te contrazic oricine ai fi.Pentru ca am destule argumente sa iti demonstrez ca nu ai dreptate. 

Totul tine de tine pana la un moment dat.

Pot sa incep prin a pune pe tapet chiar un exemplu simplu:

Mergi la magazin si vrei neaparat o paine cu seminte si nu gasesti. Mergi la mai multe magazine pana obosesti si tot nu gasesti.

Exista  doua variante si amandoua ilustreaza ACCEPTAREA: fie accepti ca nu ai gasit paine de care vrei si nu mai mananci fie iti cumperi alta paine. Acceptarea este cheia.

Aceptarea - cuvantul suprem poate fi cheia fericirii tale, atat in exemplul de mai sus cat si in situatii mai complexe cum ar fi relatia de cuplu sau cariera ta.

Cu alte cuvinte , cu cat poti accepta mai usor cu atat vei fi mai linistit.

Nu stiu cum si de ce  a fost inventat acest cuvant dar se pare ca pe masura  ce ne maturizam  devenim din ce in ce mai constienti de el. Putem alege sa ducem o lupta nesfarsita in a obtine exact ce ne dorim, multumindu-ne cu un succes din cand in cand si acela incomplet sau putem alege sa folosim ceea ce ni se da si sa adaptam la nevoia noastra.

Acceptarea ce intervine dupa lupta  de a obtine orice poate fi exact ceea ce trebuie sa faci pentru a-ti atinge scopul.

Si oare care sunt cele mai durabile si frumoase relatii atat de iubire cat si de pretenie daca nu cele in care ACCEPATAREA este prezenta?!

Drumul Uitarii

Este un loc pe Pamant unde toti oamenii merg frecvent; altii mai tristi, altii mai goi, unii increzatori si puternici, nu conteaza varsta,rangul sau starea materiala - cu totii mergem pe acelasi drum si ne intalnim in acelasi loc.

Drumul duce spre " Uitare" , este locul unde trebuie sa mergi singur, acolo nimeni nu merge insotit. Am mers de atatea ori pe acel drum dar tot de atatea ori m-am intors din drum. 

Din lasitate sau de teama sa nu pierd ceea ce am trait odata, mi-a fost frica pentru oamenii  si trairile la care tin.
Vine momentul cand ceea ce te face fericit de fapt distruge sistematic bucati din tine,atunci este timpul sa mergi mai departe- sa uiti!
Am decis sa plec si de data aceasta sa parcurg drumul pana la capat. In drumul meu am intalnit tot felul de oameni, cu cele mai frumoase povesti , mergeau spre " Uitare" incovoiati de durere si regret cu speranta de a obtine libertate si fericire.

Eu ma infioram cand ii priveam, imi doream sa le citesc in ochi multumirea sau impacarea ca au facut ceea ce trebuia, insa  cu totii se intorceau pierduti si debusolati strangand in mana cate un obiect.
Pentru ceea ce vrei sa uiti vei primi in schimb un obiect pe care il poti pastra.Am inteles asta pe masura ce inaintam pe acel drum lung si dificil. Am mai aflat ca la finalul drumului se afla un barbat cu voce dura si ochii goi, paznicul acelui loc unde se afla tot ceea ce oamenii vor sa uite.

Sunt hotarata si obosita de prea multa lupta cu mine, sunt obosita de imaginile care mi s-au derulat prin fata ochilor, vreau sa renunt pentru a putea merge mai departe.
Am ajuns, ma dor ochii si glasul mi-e stins. Sunt eu si acel om, un strain .
 Incepe dialogul fara  cea mai mica implicare:

Omul: Tu ce vrei sa uiti?
 Eu: Eu.... ( fara glas si incredere) aaa.. vreau sa uit ceea ce ma face fericita!
Omul: De ce ai vrea sa faci asta? Nu are sens.
Eu: Fericirea mea este o iluzie.Ceea ce imi doresc nu se poate intampla. In fericirea mea exista doar prezent fara viitor.
Omul: Ce vrei in schimb?
 Eu: O oglinda....imi va aminti mereu sa zambesc si voi avea nevoie de asta.
Omul: Iti indeplinesc cererea. Poftim oglinda, omule. Priveste-o cand nu gasesti puterea sa zambesti. Urmatorul va rog! striga vocea rece a omului.

Plec strangand in brate unicul lucru ramas- OGLINDA. Ma simt la fel ca ceilalti care se intorc - saraca, fara cuvinte si fara ganduri.















Jocul nostru, jocul mastilor

" Daca m-ati putea cunoaste cu adevarat toti ati fugi de mine"


Regulile jocului:

1. zi după zi in funcție de situație si persoanele cu care interactionezi iti pui masca si o porti mândru
2. Nu ai voie sa iti schimbi masca chiar dacă nu mai rezisti, induri pana la capăt 
3. Nimeni nu are voie sa te vadă fără masca
Regulile sunt simple, in cazul in care te abati de la ele , jocul se poate întoarce împotriva ta. Este important sa nu lasi pe nimeni sa patrunda in lumea ta, sa joace jocul tau. 
Fiecare joc are un observator , obsevatorul intervine in situații majore sau la cerere. 
Observatorul la început nu te cunoaște , învață sa te cunoască pe parcurs , depinde de relația dezvoltată impactul obsevatorului asupra jocului va fi unul major sau minor.
Obsevatorul poate expune situația din afara, detaliat, analizand subiectul. 
Pentru ca jocul sa poată continua, observatorul si subiectul petrec un anumit timp in același mediu.

Subiectul " Malpraxis " evoluție :
Faza 1 - obsevatorul cunoaște subiectul. Subiectul încearcă o comunicare stângace , situații prezentate intr- o lumina neutra, lipsa unor informatii clare , nemulțumiri si dorințe stinse.
Faza 2- subiectul " Malpraxis " realizează ca are un sprijin, comunica, devine constient de toată situația , își dorește sa fie bine, are nevoie de atenție. Obsevatorul decide sa între in joc. 
Faza 3- Jocul mastilor - aceasta faza Are un rol important deoarece obsevatorul si subiectul dau cărțile pe fata. Subiectul își etaleaza rând pe rând mastile, de data asta fără stangacie. Pas cu pas , zi de zi alta masca.


1. Masca transparenta- iti permite sa arati pana la 50% din adevăratul tu. Puținul care vrei sa îl arati este adevărat restul este masca pe care o porti. 
2 . Masca opaca- funcționează după instinct . Fără sentimente , zambete; ești rece si transant . Urmărești scopul fără a te opri indiferent dacă in jurul tau cad caramizi.
3. Masca indiferentei- in jurul tau se desfasoara povestea, esti actorul dar in acelasi timp esti absent. 
4. Masca rece- refuzi dragostea sau orice apropiere mai ales cu persoane la care ti, te retragi. 
5. Masca calda- seamănă cu cea transparenta, este purtate după caz, as zice uneori. Reprezinta momentul cand 70% din tine este etAlat.

Jocul se poate incheia in doua moduri:

Pierzi - starea de confuzie- nu stii care esti tu cu adevarat, te confuzi pe rand cu una din mastile tale. Atat tu cat si cei de langa tine sunt confuzi dar si pierduti. 
Castigi- Oglinda- te privesti fara masca in oglinda si decizi sa te expui.
Alegi sa castigi sau sa pierzi!

Jocul se poate juca la nesfarsit, de fiecare data ai posibilitatea sa alegi dacă castigi sau pierzi. Observatorul din joc se retrage doar când este inlAturat sau când subiectul este capabil sa se uite in oglinda fără ajutor.

Este jocul pe care îl jucam cu toții?

In jocul tau castigi sau pierzi?

In jocul tau cine este observatorul!?

Adevarul din spatele ochilor

Fiecare om are o poveste, o poveste pe care numai el o stie, o poarta cu el in suflet si se hraneste cu ea in fiecare clipa.
Suntem imbracati intr-o "haina" pe care ne-o alegem zi de zi , cu mare atentie din "sifonierul" sufletului , de fiecare data alta pentru a nu ne da de gol, pentru a nu fi vazuti noi , cei adevarati.
In ochii nostrii se citeste povestea sufletului nostru pe care fiecare o are.. e dulce sau amara ? cine poate decide, cert este ca este a noastra.
Fiecare din noi are  un glas care striga din interior si din alta parte ii raspunde un ecou, fiecare are o pereche de ochi pe care o priveste inainte sa adoarma, fiecare are un vis pentru care adoarme cu gandul de a-l continua, fiecare are marginea lui de paradis, fiecare are ceva al lui.
Povesti incepute si neterminate, povesti nerostite sau doar fragmente.
Uneori te gandesti: oare doar tu esti asa?
Nu, fiecare dintre noi este intr-adevar diferit, dar fiecare are adevarul lui; adevar care se afla in spatele celor mai senini si frumosi ochi uneori!








Intalnirea cu sinele

Alergam in fiecare zi in diferite directii,vorbim, ascultam, privim, muncim si incheiem ziua osteniti.Rutina ne consuma pe noi si timpul nostru,aproape ca uitam ce zi a saptamanii este, ne gandim doar ca maine la o anumita ora pornim pe acelasi drum.Luam decizii fara sa ne gandim prea mult si ne trezim facand lucruri care nu ne ajuta cu nimic si mai ales nu ne fac placere,le facem ca asa trebuie.

Sunt rare momentele cand stand de vorba ,de cele mai multe ori ,cu un prieten spui:"M-am saturat,am obosit,vreau altceva!" Chiar daca se discuta pe acest subiect cateva minute,de obicei aici se incheie tot. Din nou ca niste nebuni prinsi in transa: alergam,alergam ,alergam!

Se spune ca pana nu incerci pe pielea ta nu stii cum este.Foarte adevarat! Dar  noi incercam multe pe pielea nostra numai ca ne obisnuim.Suna ciudat dar asa este,ne este frica de schimbari,de consecinte.Dar pana la urma ce avem de pierdut?

Fiecare dintre noi isi doreste ceva: sa schimbe job-ul, sa plece din oras, sa calatoreasca, sa studieze altceva..etc.,orice.Putem face orice ne dorim si stiti de ce? pentru ca oricand te poti intoarce la acelasi nivel , poti sa reiei ce ai lasat dar nu vei stii niciodata cum ar fi daca nu incerci.

Senzatia de multumire pe care o ai atunci cand ai curajul sa faci ceva este nemasurata. Indiferent daca ai luat o decizie buna sau nu,in acel moment ai fost stapanul propriei tale vieti.

Invata sa faci ce vrei, fara frica si atunci cand tragi linie si vezi ce ai realizat o sa vezi ca poate intr-adevar ai pierdut ceva dar ceea ce ai castigat sigur va ajuta la dezvoltarea ta personala.

Asculta-te,ajuta-te sa fi multumit.Acorda-ti timp si intreaba-te ce vrei.

Avem nevoie de multe lucruri dar multe dintre ele nu le vom avea daca nu ni le oferim!

24 din 24.Punct.



 Exista un moment in viata cand pur si simplu realizezi ca:  Viata Asta Este Despre Tine! De fapt te zbati,te agiti, cari cu tine o sacosa de sentimente si trairi.Nu ar fi chiar o problema daca sacosa ti-ar apartine in totalitate sau macar in proportie de 80 la suta. Dar deodata te loveste curiozitatea si vrei sa afli ce duci cu tine sau macar iti atrage atentia cineva ca te incarci cu prea multe lucruri care nu-ti apartin.
Impreuna cu acest moment de intalnire cu tine insuti vine si singura ta obligatie.
Esti obligat sa te asculti,sa fi atent la tine,sa te observi. Pentru  ca in viata asta este vorba doar despre Tine,tu esti protagonistul, scena iti apartine doar tie. Dupa ce te uiti in oglinda cu cei mai limpezi ochi si cu cea mai mare cantitate de sinceritate de care dispui faci un inventar la ceea ce ai invatat pana acum:

• ca exista undeva elaborat cu mare atentie un plan pentru fiecare dintre noi si indiferent cat ai incerca sa te abati de la el nu se rezolva decat asa cum trebuie sa se rezolve.
• ca ceea ce este important pentru mine pentru altii poate fi egal cu 0.
• ca lucrurile nu pot fi vazute la fel  de toti oamenii iar eu prefer sa cred ca se intampla asta doar pentru ca nu avem toti aceiasi ochi:)
• ca atunci cand crezi ca cunosti o persoana si crezi ca sunteti cu adevarat conectati exact atunci vei fi dezamagit.
• ca iubirea adevarata este neconditionata,fara limite,fara distante.
• cand iubesti mult de cele mai multe ori vezi prost.,uneori e bine alteori e trist.
• echilibrul cu tine insuti poti sa spui ca l-ai dobandit atunci cand creierul comunica perfect cu inima.
• ca increderea este cel mai pretios lucru,temelia relatiilor adevarate.
• cuvintele ajuta dar faptele ar trebui sa vorbeasca.
• exista oameni cu care te intelegi dintr-o privire si oameni cu care te certi dintr-o privire.
• iubirea  sadita corect rezista la adevarate cutremure.
• indiferent cum ai privi un lucru are cel putin doua fete.
• cand spui ca renunti vei fi uimit cate mai poti face inca.
• orice om te poate rani la un moment dat ,dar sunt oameni care isi castiga dreptul de a fi iertati,deoarece persoana este mai importanta  decat faptele.
• fericirea inseamna sa adormi cu zambetul pe buze si sa te trezesti la fel,sa nu-ti doresti sa schimbi viata ta cu a alcuiva.

Evident este doar un rezumat din ceea ce as mai putea spune,mai sunt multe de descoperit inca:).Am trait si am simtit o multitudine de sentimente alaturi de niste oameni minunati,fiecare a avut si are un rol bine definit in  viata mea.
Am  devenit  ceea ce sunt alaturi de voi cei care ma iubiti,ma cunosteti si ma vreti langa voi.
La multi ani mie!

"Orice om pe care nu pot sa-l iubesc este pentru mine un izvor de adanca tristete.Orice om pe care l-am iubit si nu mai pot sa-l iubesc,inseamna pentru mine un pas spre moarte.Atunci cand n-am sa mai pot iubi pe nimeni,am sa mor.Voi cei care stiti ca meritati dragostea mea,aveti grija sa nu ma ucideti!" Geo Bogza.

O poveste precum o panza de paianjen...

Exista povesti adevarate care incep cu celebrul " A fost odata" si mai exista o varianta " Credeam ca.."
Sa incepem cu inceputul si sa lasam antiteza sa-si spuna cuvantul.
Dam prioritate, ca doar asa se cade, povestilor care incep cu " A fost odata..",de ce?pentru ca aceste povesti chiar s-au petrecut ,daca nu in totalitate macar pe jumatate si si-au castigat dreptul de a fi crezute.
Ocupandu- ne in paralel de cea de-a doua parte a " filosofiei" si anume de povestile care incep cu
" Credeam ca" acestea inca de la inceput iti dau senzatia de o usoara  " instabilitate" care poate fi de doua feluri,adica: mentala sau sufleteasca. Acestea  "instabilitati" apar de cele mai multe ori din dorinta de a gasi un echilibru , astfel  se cade in plasa fictiunii.
Revendind la povestile care incep cu " A fost odata" ar fi de subliniat faptul ca firul epic, indiferent cum l-am privi  este acelasi si intotdeauna se ajunge la un  rezultat identic. Cel mai elocvent exemplu ,care imi vine in minte sunt povestile citite in copilarie care raman neschimbate indiferent de modul in care sunt privite.
Incheiem cu povestile tesute de noi,de mintea noastra care nu oboseste niciodata sa lucreze, este suficient sa avem un subiect pe langa care adaugam vreo cinci predicate ( ca parca asa este mai incitant ) iar atributele sunt la loc de cinste mai abitir ca intr-o lucrare de gramatica elevata.
Ne alimentam lacom si neincetat cu imagini create, cu gesturi atribuite subiectilor nostrii si ceea ce este si mai interesant ii indopam cu kilograme de cuvinte.
In ambele cazuri avem rezultatele: in cazul povestilor de genul " A fost odata" ramai cu amintirea lucrurilor intamplate iar in cazul povestilor de genul " Credeam ca"  se ramane cu regretul clipelor netraite.
Concluzia ar putea fi  ca ne grabim sa creeam povesti si nu avem rabdare sa le traim cu adevarat. Poate ca unii viseaza cu viteza luminii  sau in pasi usori de dans..iar altii sunt multumiti sa fie spectatori la propria poveste...

Visatori sau spectatori, va doresc sa aveti parte  de cat mai multe povesti care incep cu " A fost odata.."!

Dragostea... ce ne facem cu ea?dar ce ne facem fara ea?
Ne intoarce stomacul pe dos, ne izbeste de pereti cu toata forta...
Te uiti in oglinda si iti este pur si simplu scarba de tine dar nu, nu incetezi si te indrepti  cu pasi  repezi spre ceva care te va transforma..in mai bine sau nu..
De ce o faci?
Pentru ca iti doresti sa fi iubit si pentru ca iubesti...
Esti in stare sa faci orice  pentru acele clipe scurte in care esti tinut in brate si simti ca  doar tu contezi.
Sau stiti ce?! Nu conteaza daca asta ai sau asta iti doresti.Conteaza  ca iubesti! Si da! dragostea are si fete groaznice, hidoase, recunosteti cei care va prefaceti ca totul este numai "lapte si miere".
Dragostea inseamna lupta, dragostea inseamna  frica ,dragostea inseamna lacrimi, dragostea inseamna durere,dragostea inseamna pierzanie... Am fost martori sau chiar protagonisti la umilinte...da ,dragostea te umileste si consuma energia strop cu strop.Dar nu va temeti nu sunt vreo psihopata care vrea sa arunce cu noroi in  cel mai dulce sentiment...
Chiar daca sunt perfect de acord cu cele spuse mai sus asta nu inseamna ca nu am speranta ca dragostea se ascunde pe undeva si ca doar trebuie cautata cu adevarat sau asta nu inseamna ca nu am cunoscut dragostea...ba da..dar mai mereu eu fac parte din categoria"nemultumitului i se ia darul":)ironic:).
Tanjim dupa clipe minunate,cuvinte dulci si o poveste de iubire frumoasa dar mai intai trebuie sa platim tributul si anume ce inseamna sa nu fi iubit,respectat,alintat etc... doar asa vom stii sa apreciem mai tarziu.
Rezistati dragii mei, purtati pana la capat acest razboi cu voi si poate veti castiga. Lasii nu vor stii ce pierd!
Mdaaa...voi incheia acesta insiruire de cuvinte cu un citat:
"Dragostea este o catastrofa magnifica: sa stii ca te indrepti cu toata viteza spre un zid si totusi sa accelerezi: sa alergi catre pierzanie,cu zambetul pe buze; sa asptepti,plin de curiozitate,clipa cand se va alege praful de toate. F.Beigbeder.