De-ar fi toti la fel ca si in mintea mea, atunci nu am avea de-a face cu o lume ci cu un vis, nu am avea de-a face cu persoane ci cu OAMENI.
Stiti, oamenii aceia adevarati, educati, calzi, iubitori, buni, frumosi.
De multe ori am zis ca as mai trai o viata si singurul gand ce-mi taie avantul este acela de a fi dezamagita de oameni in continuu.
Poate ca nu sunt omul acela perfect cu actiunile si deciziile perfecte, dar stiu sigur ca ofer iubire si incredere neconditionata, bun - simtul este trecut pe cartea mea de vizita, iar educatia primita de la parinti nu as inlocui-o cu nimic. Cu trecerea timpului ma lovesc din ce in ce mai des de diferite persoane: seci, urate, egoiste, care nici macar nu se straduiesc sa se incadreze sa intre in randul oamenilor.
Mame ce nu-si iubesc copii, frati si surori ce nu-si vorbesc, prieteni care se tradeaza la primul colt, tineri ce se joaca cu iubirea ca si cumar fi ultimul joc online; lista poate continua si se pare ca si dezgustul meu.
Cu totii ne plangem ca vrem altceva, ca X ne-a ranit sau Y a facut aia, dar cred ca pot numara pe degetele de la o singura mana , pe cei care sunt constienti ca totul depinde de noi.
NOI trebuie sa aratam iubirea, Noi trebuie sa ajutam, NOI trebuie sa respectam.
Daca am inlocui actiunea cu asteptarea, daca am vorbi frumos in loc sa asteptam asta, cred ca ar fi un pas in fata.
Nu cer perfectiune, departe de mine gandul, iubesc oamenii la un nivel destul de inalt, dar nu pot exclude faptul ca unii din semenii nostrii chiar si-au uitat parti din inteligenta emotionala si sociala in locuri demult uitate.
Super Geo!
Imi place sa pretind ca sunt un bun actor si ca pot ascunde cele mai adanci riduri din suflet.
Imi place sa pretind ca nu ma doare nici aschia infipta in mana dreapta.
Ehee!
Cateodata traiesc in lumea mea in care sunt ceva super erou cu puteri care mai de care mai sofisticate.
EU nu ma imbolnavesc, pe mine nu ma doare si chiar am cea mai faina putere de care abuzez frecvent si anume - eu stiu ca prin minune cand aproapele-mi este in pericol si ii sar in ajutor cat ai zice " GEO".
Nu obosesc, chiar merg pe jos kilometri intregi;nu dorm- eu trebuie sa fiu mereu treaza sa urmaresc timpul, cum sa dorm?!
Ce ar fi sa fie asa?
Eu sunt omul pe care-l citesti dintr-o privire,aspru in vorbe dar bun la suflet, vesel, morocanos, nervos, ambitios, agitat si oricum este un om normal.
Iar dintre toate puterile unui super erou mi-am ales una: IUBIREA - multa si de orice fel pentru toata lumea din universul meu si cel paralel!!!
OAMENII ISI UITA FERICIREA
Aseara ploua, ma uitam pe geam si ma gandeam ca uitatul pe geam nu imi mai da aceiasi bucurie pe care o simteam alta data.
De aici a pornit intreaga batalie in creierul meu. Incepand cu o idee atat de simpla s-a dezvoltat o adevarata teorie.
In timp, sentimentele ,trairile, oamenii, lucrurile, cuvintele isi pierd din greutate ,din intensitate, din culoare.
Doare.. stiu dar chiar stiu ce spun, se simte la fiecare pas. Ne luptam cu asta, noi oamenii, uneori pierdem lupta, uneori credem ca o castigam.
Eu nu ma satur de oamenii de langa mine, pentru ca ii aleg pe o perioada nederminata. Dar exista oameni ca mine si oameni de cealalta parte a baricadei. Cei care uita in timp ce i-a facut odata fericiti si le-a adus zambetul pe fata, gandurile care le faceau pielea de gaina si inima sa tresara din piept.
In mintea mea, timpul sudeaza, intensifica si creste sentimente si relatii.
Ce ne impinge la ignoranta si indiferenta, ce ne face sa uitam ceea ce odata ne facea atat de fericiti? Roluri episodice, actori figuranti, trecatori grabiti prin viata , putini realizeaza impactul pe care il avem unii asupra altora.
E o intreaga invalmaseala de cuvinte , de amintiri, trairi intense la care ma intorc doar uitandu-ma pe geam.
Dar Tu cel care faci zilnic acelasi drum, cum de nu tresari, cum de nu mai ridici privirea?
Nu demult, traiai pentru zambetul nostru..
Ce cautam unii langa altii daca nu vrem sa fim fericiti sau sa ne indreptam impreuna catre ceva?
Ce rost are sa petrecem un timp inutil, daca nu construim.
Oare cum este sa traiesti cu senzatia ca la un moment dat se va termina pentru ca stii sigur ca locul tau nu este acolo.
Mda.
Nu mai pot sa aud cum ca suntem nefericiti si tristi si goi cand noi nu muncim sa tinem langa noi fericirea sau si mai rau,o ignoram.
Am incercat sa expun ceea ce ma framanta de ceva timp.
Suntem niste copii ale oamenilor daca nu avem curaj sa ne traim viata si sa avem grija de ceea ce ne face fericiti,astfel traim o viata falsa, o copie ieftina a ceea ce am vrea sa traim de fapt.Evident ceea ce scriu este doar un ciot, probabil voi reveni asupra temei.
si cumva melodia asta ma duce acolo...
Imperfectiunea este perfectiunea de care avem nevoie
Nimeni nu este perfect desi tanjim avar la perfectiune.
Opriti-va oameni buni! Toti suntem alcatuiti din calitati si defecte, fie ca vrem, fie ca nu vrem.
Cu toate ca in sinea noastra stim cu totii asta, vedem in jurul nostru lupte invizibile si totodata interioare ale semenilor nostrii. Aceste lupte nu se duc oricum ci au diferite categorii: unii tind la perfectiunea profesionala, altii la perfectiunea personala sau si mai si, cele mai crunte lupte se dau acolo unde se tinde la perfectiunea fizica.
E normal sa ne dorim fim buni dar e absurd sa ne dorim sa fim perfecti. Oricat luptam pentru ceva este logic ca in final sa obosim si atunci intrebarea este: de ce sa luptam sa fim in alt fel pentru ca in final oricum vom fi tot noi? Adevaratul Eu va invinge totdeauna. Fa lucurile in stilul tau pentru ca esti unic si nu poti controla totul.
Oricare perfecta, o relatie perfecta si un fizic perfect sunt niste iluzii. A fi tu - imperfect - calitati si defecte inseamna Unicitate - este un cuvant mai greu decat Perfectiunea.
Cei de langa tine vor sa cunoasca omul adevarat nicidecum omul care te lupti sa fi .
Recunoaste-ti tie ca imperfectiunea este frumusetea perfectiunii de care ai nevoie!
Intre real si ideal - IUBIREA
Psihanalistul francez Marie- Laure Colonna spune ca " daca pasiunea se stinge dintr-o data, isi schimba nivelul, daca sentimentele se egalizeaza, oamenii se separa si cauta alti parteneri, doar pentru a se avanta din nou in baia clocotinda a pasiunii. Acest lucru provoaca, la fiinte fragile, ideea ca dragostea inseamna a trai o stare continua de indragostire, chiar de dependenta. Cautarea pasiunii o inlocuieste pe cea a libertatii si a echilibrului. Gustul dependentei este preferat, in detrimetrul linistii si adevaratei cunoasteri a celuilalt."
Oare chiar acesta sa fie adevarul? Cautam un ideal si cand observam ca nu-l atingem nu facem altceva decat sa renuntam ? De ce incetam sa luptam exact cand nu trebuie, cand ar trebui sa depasim momentele grele prin ceea ce inseamna de fapt iubirea?
Alimentam setea de nou, de schimbare care de fapt mereu va exista, ea se repeta fara sa ne dam seama.
In iubire, intr-o relatie, fie ea de orice natura exista etape.Majoritatea dintre noi, imediat ce trece etapa pasiunii se retrag, se sperie, iar cand intr-adevar trebuie sa- l cunoastem si sa-l acceptam pe cel de langa noi, fugim.
Lasitatea sau pur si simplu frica, ne impinge sa gonim dupa un ideal care de fapt este creat de noi si nu exista.
Dupa esecuri si iubiri pierdute, macar o data ne-am gandit ca : dragostea cere rabdare, perseverenta, luciditate si abandon, toate aceste calitati care se "muncesc". Dragostea adevarata este un efort; dragostea adevarata este un pariu.
Pentru a iubi ai nevoie de putere, pentru a incepe de fapt o lupta cu tine, ai nevoie de toate armele.
" Discursul meu" este menit sa va impulsioneze sa iubiti cu rabdare si putere, fara sa fugiti de voi insiva sau de cel de langa voi.
Cautand o schema motivationala sau mai bine zis niste sfaturi am gasit 10 pasi care ne pot echilibra modul de a gandi in ceea ce priveste dragostea. Harville Hendrix , autorul cartii " Cuplul, instructiuni de folosire" ne spune:
A iubi inseamna
- a intelege - ca relatia amoroasa are un scop ascuns: vindecarea ranilor din copilarie pentru ambii parteneri
-a incerca - sa apropiem adevarul de partenerul nostru scapand de iluziile si proiectiile noastre
- a comunica- nevoile si dorintele pe care le avem partenerului
- a veghea- la costruirea relatiei si la efortul zilnic de a o intretine
- a intelege - ca dorintele partenerului nostru au la fel de multa importanta ca ale noastre
- a invata - sa ne cunoastem zonele de umbra pentru a nu le proiecta asupra partenerului nostru
- a avea - incredere in celalalt si a ne abandona tacticile autodistructive
- a cauta - in noi insine fortele si aptitudinile care ne lipsesc si a nu astepta ca celalat sa ne completeze
- a iubi necoditionat
- accepta difiicultatea de a iubi cu adevarat.
Nu exista o reteta dupa care poti iubi fara teama, nu exista un tipar dupa cum il putem accepta pe celalalt
Esti doar TU, pus in fata unui inceput si finalul tine de tine!
DESPRE CEEA CE AVEM...
Chiar mai devreme ma uitam pe geam si deodata am inceput sa ma gandesc la ce AM eu! Da spun bine,la ceea ce am, imi place sa AM si este bine sa AI:)
Este un intreg proces pana a obtine ceva iar partea cea mai interesanta este lupta pe care o dai cu tine insuti, este o linie foarte fina intre a stii cand sa renunti sau nu. Fiecare dintre noi are diferite bunuri de orice natura, presupun ca lista ar fi interminabila. Acum in capul meu a prins contur o cu totul alta lista care se refera la lucrurri care conteaza ,care ne definesc. Putem spune ca avem ,cand acel "ceva" rezista in timp si nu numai ca rezista se si consolideaza.
Vorbesc despre acele momente care iti fac inima sa tresara de bucurie iar zambetul iti ramane pe buze zile in sir; vorbesc de acei oameni speciali de care nu te poti lipsi iar in preajma carora nu este nevoie sa-ti masori cuvintele pentru ca ei stiu prea bine ce vrei sa spui; vorbesc despre acele locuri in care simti ca traiesti.
Aici nu iau in calcul cantitati de bani si de podoabe ci ma refer la cantitati de cuvinte spuse cand si de cine trebuie sau de fapte inestimabile ramase in acel cufar din memoria ta.
Nu se compara cu nimic momentul in care realizezi ca AI si mai ales ca ceea ce Ai nu-ti poate lua nimeni. Va vorbeste o persoana care Are! ce am?? Tot ,tot ce am spus mai sus!!
Cum sa participi la imormantarea propriei dorinte
Probabil ca vi se pare un titlu cel putin ciudat da este cat se poate de realist.
Da, suna macabru , iar faptul ca cele doua cuvinte se afla in aceiasi propozitie poate parea o greseala.
Nu, din pacate majoritatea au participat la imormmantarea propiei dorinte.
La inceputul fiecarei legaturi, sa nu folosim cuvantul relatie ( pentru a nu parea de moda veche sau prea serioasa) credem cu totii ca dorinta nu va apune si va ramane pururi pezenta.
Ehh.. totu-i roz si daca se poate cu inimioare, dar nu , nici gand de asa ceva.. totul dispare, pleaca, moare.
Oprindu-ma in acest punct, dorind sa evit sfaramarea multor ganduri frumoase, as vrea sa va expun ceea ce la inceput pentru mine a fost o idee, a urmat confimarea practica (documentarea din materiale de specialitate) asta sa ma asigur ca nu vin in fata voastra sa bat campii
DORINTA - care este originea EI?
Gandind cat se poate de simplist: vrei ceva foarte mult atunci cand nu ai!
Reluam si realizam ca Dorinta se naste din Absenta.De aceea intr-un cuplu sau relatie este bine sa se cultive absenta obiectului iubit/ dorit.
Acest lucru se face natural , daca se accepta iesirea din fuziune si se acorda autonomie fiecaruia dintre parteneri.
Acest lucru se face natural , daca se accepta iesirea din fuziune si se acorda autonomie fiecaruia dintre parteneri.
Autonomia si misterul sunt cele doua elemente care ne salveaza orice relatie de la uzare.Doza de mister are un rol foarte important mentinand astfel interesul viu fata de celalalt.
Dorinta va muri, mai devreme sau mai tarziu.. dar de ce sa participam la evenimente triste cand avem de facut atatea lucruri interesante?!
Inarmandu-ne cu sare si piper avem de gustat din atatea sortimente. Putem participa la un festin in loc sa ramanemgoi si tristi.
Asa cum spunea Balzac:
A Vrea ne erodeaza, a putea ne distuge!
Asa cum spunea Balzac:
A Vrea ne erodeaza, a putea ne distuge!
Vine un timp cand nu mai este zi
si nu s-a facut inca noapte...
si numai in acel moment
putem incepe sa contemplam lucrurile sau viata:
pentru a vedea mai bine,
avem nevoie de putina umbra
pentru ca suntem noi insine
un amestec de lumina si umbra.
Christian Bobin
Cu suflet strans si ganduri stranii te uiti pierdut la oamenii ce trec grabiti pe langa tine..
Oare ei ce fel de viata au? Sunt tristi, veseli sau gandesc la fel ca tine?
Suntem prinsi atat de mult in ziua de maine incat ziua de azi nu o poti trai.Si uite asa trec grabiti pe langa tine nu numai acei oameni necunoscuti ci si anii din viata ta.
Nu vrem sau nu ne hotaram sa vrem sa schimbam ceva, sa fim sinceri cu noi...
Cu totii ne dorim sa avem una sau alta sau de ce nu pe amandoua dar ne trezim prea tarziu sau deloc cand nu se mai poate...
De o simpla decizie atarna absolut tot si ce este si mai greu este ca abia dupa ce decizia va fi luata iti vei da seama daca a fost o decizie gresita sau nu.
Indrazniti cei ce stati cu dorintele ascunse in suflet ,indrazniti sa traiti!
Va spun asta voua,imi spun asta mie si lasilor de pretutindeni...meritam sa traim asa cum ne dorim, dar trebuie facut ceva.Acel ceva pe care toti il stim..e nevoie doar sa recunostem.
Va doresc o zi cu multe schimbari in bine!
Teme sensibile iti obosesc ochii. Citesti prin toate revistele sau pe toate site-urile diverse povesti de dragoste. In general vedetele sunt "luate la ochi" si pentru nimeni viata lor nu mai este un secret. Adevarate sau nu, stirile mondene ne aglomereaza creierul cu informatii de multe ori nefolositoare.Diferite persoane sufera, se despart - pentru ca dragostea vinde cel mai bine.
Pe langa toate astea, ceea ce se spune sau se scrie sunt niste scenarii inspirate din realitate. Spun asta pentru ca unele afirmatii nu au cum sa nu te puna pe ganduri.
Azi printre multe articole citite, nu m-am putut sa dezvolt pentru voi urmatoarea afirmatie:
" Nu voi mai iubi pe nimeni"
Vedeti voi, exista momente in viata cand spunem asta cu foarte mare convingere.
Cred ca multi dintre noi am afirmat la un moment dat acest lucru , cu timpul am realizat ca afirmatia mai sus amintita nu este gresita ci doar incompleta.
Din punctul meu de vedere, un om intr-o viata poate iubi mult si diferit, poate iubi mai multe persoane de-a lungul vietii, poate iubi mai multe persoane simultan, iubirea este un sentiment complex.
Asa sunt oamenii construiti, pana nu isi gasesc "bucata de puzzle" care le lipseste, iubesc frenetic in stanga si in dreapta. Cautam poate fara sa ne dam seama pe acel individ unic si cand l-am gasit putem face tare si raspicat afirmatia corecta si completa:
"Nu voi mai iubi pe nimeni in acest fel"
Atunci cand il intalnesti pe acel individ care iti da impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si ce simte, telepatia este foarte bine definita.Il gasesti pe acel individ pentru care nu simti doar o atractie fizica, emotionala ci relatia de acest tip trece de senzatiile trupesti sau psihice. Il simti de la distanta, il poti simti in toata complexitatea lui ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Si abia atunci poti face afirmatia: "Nu voi mai iubi pe nimeni in acest fel".!
