Urare de Craciun!

Impactul primei priviri nu este niciodata ca oricare intrare in campul vizual chiar si a acelorasi ochi.
Nu se poate compara cu nimic  sentimentul de descompunere in momentul in care realizezi ca intra in perimetrul tau acela sau acea pe care ai vrea sa-l devorezi ca un animal de prada.
Si, cu toate astea, mai presus de orice se poate spune ca suntem oameni care ascund trairi mute, care iubesc cu ochii sau doar in vise.
A face ceea ce  ti se pare iesit din comun, de multe ori poate insemna exact ce ai nevoie.
Indrazneste, iubeste, risca, simte si ai grija de sufletul tau!

Lipsa de comunicare naste monstrii mutanti

Sunt un adevarat soldat  din marea armata a Comunicarii. Aproape ca nu conteaza  mijloacele prin care incerci sa comunici ci este de apreciat , in primul rand,  dorinta de a comunica.

As vrea sa spun ca inteleg exact sentimentul acela de a refuza sa vorbesti dar, din pacate, imi este pe jumatate strain. Spun pe jumatate strain deoarece am vazut cum se manifesta la cei din jurul meu.

Se practica foarte des lipsa de comunicare  de parca ar fi un sport la moda.

Nu suntem mai speciali sau mai linistiti daca refuzam sa dam cartile pe fata.

E chiar trist cand vezi cu ochii tai  cum rand pe rand cate o relatie se destrama doar ca ne este atat de greu sa scoatem pe gura niste cuvinte cu care am rezolva foarte usor totul.

Legaturile dintre oameni se sudeaza printr-o vorba si la fel de facil se pot intrerupe. Si pentru ca stim acest lucru, cu siguranta stim ca lipsa de comunicare este calea precisa spre esuarea legaturilor dintre oameni.

Fiecare dintre noi pasim pe sticla sparta

Ca intr-un desen animat unde se construiesc castele de nisip si in urmatorul moment se naruie tot cam asa pare viata in unele momente.

Omul este facut sa nu oboseasca, sa spere si sa lupte. 

Este neobosit.

Povestile si trecutul fiecarui om il ajuta sa devina exact atat de bun cat are nevoie pentru a-si putea trai povestea.

Nemultumirile si momentele in care lucrurile nu se rezolva asa cum sunt programate, creeaza de cele mai multe ori senzatia ca  intreaga lume se naruie

Este greu de inteles ca uneori muncim doar sa invatam nu  sa castigam si atunci apar momentele cand simti ca drumul iti este pavat cu sticla sparta. Chiar si asa pasesti mandru si cu capul sus pentru ca mergi spre visul tau, oricare ar fi el.

Pentru pasiunile pe care le au oamenii sunt capabili sa munceasca enorm si chiar sa faca sacrificii.

Deseori in lupta cu noi insine capitulam, dar fiecare esec mai devreme sau mai tarziu duce spre succes, fiecare lacrima anunta un zambet si fiecare deceptie aduce o mare bucurie.

Personal, as vrea sa invat  sa ma bucur chiar si de o dezamagire  deoarece sigur aduce cu ea ceva nou !

 Va doresc cat mai putine  momente  in care  obositi  sa luptati si atunci incercati din nou!

Hypermaketul vietii:)

Odata intrati in hypermaketul  vietii, fiecare isi umple cu nesabuinta cosul de cumparaturi cu diferite sortimente - pe care sa fim sinceri- nu le folosim si nici nu citim eticheta de pe ambalaj.
Nu , nu mi-a venit in cap comparatia asta  atunci cand am mers sa-mi fac cumparaturile pentru acasa ci am realizat cat de usor ne folosim unii de altii iar cand nu mai avem nevoie unul de altul, ne aruncam la cosul de gunoi.
De ce suntem lacomi si vrem langa noi pe toata lumea?
Oricum mai tarziu  o sa realizam  ca nu avem  " nici in clin , nici in maneca" cu acel " sortiment".
Ne comportam ca niste persoane infometate care sfarsesc prin a se hrani cu sentimentele si trairile oamenilor intalniti.
Opriti-va si ganditi, nu suntem intr-un hypermaket si nici macar la piata, chiar daca umplem cosul acele "produse" au costul lor. Alegeti atenti si asumati-va riscul ca o sa va inselati din cand in cand.
Se intampla la fel de des  sa iti indrepti atentia spre altceva, din curiozitate sau plictiseala , desi stii ca acasa ai tot ce iti doresti, mergi sa iti umpli din nou cosul cu articole nefolositoare.
Suntem incapabili sa realizam, sa ne abtinem , astfel  ranim si indepartam oamenii pe care  i-am iubit sau ne-au iubit de langa noi.
Nu risipiti sau consumati sufletele celor intalniti , daca nu sunteti siguri ca le vreti , lasati-le pe rafturile magazinului pentru persoana potrivita.
Nu cumparati pentru a arunca la cos!

Acest articol se vrea a fi o viziune altfel a ceea ce facem in fiecare zi!

Cand iti pare rau ca ai o gura cat o sura !

Ce poti face sa stergi urma de regret si gustul atat de amar pe care ti-l lasa greseala pe care ai facut-o?

Simti ca ti se rupe o bucata de suflet si realizezi ca ai o gura mare care in momente importante nu te asculta.

Persoanele pe care le iubim sunt martori fara voie la prostiile pe care le facem si le spunem. Ne asculta cuvintele fara sens, reactiile de copil rasfatat sau egoist ca in cele din urma tot noi sa cersim o imbratisare.

Ei merita toata iubirea din lume si toata aprecierea ca in ciuda comportamentului nostru, ei sunt acolo langa noi.

Sa-l iubesti si sa-l accepti pe cel de langa tine exact asa cum este, din punctul meu de vedere se poate incadra la categoria ARTA.

Scriu asta in numele tuturor care se grabesc sa vorbeasca fara sa gandeasca, no offence:)

Pentru a ne fi iertate toate, va spun atat:

Iertati-ne ca nu stim ce spunem!

DECEMBRIE- colectie de zambete:)

Nu stiu  cum se face dar parca luna Decembrie este mereu o surpriza. Nu stiu cand trece, nu stiu cand vine.

O invalmaseala de oameni, de idei,cadouri, timp limita, alergam, alergam sa fim aici sia colo, peste tot inconjurati de cei dragi.

Ce poate fi mai frumos decat sa fii langa cei dragi si sa le vezi bucuria zugravita pe chip?

Eu luna asta vreau sa fac colectie de zambete, astfel toti cei din jurul imi darui cate un zambet iar eu ma voi ocupa de asta.

Cu timpul am invatat ca zambetul este cel mai simplu si frumos cadou pe care   il poti primi.

Asa ca eu ma grabesc sa ii fac sa zambeasca pe cei dragi mie, voi ce faceti?

Indragosteala din vorbe

Este o moda acum care ia din ce in ce mai multa amploare.Comunicarea si-a mai adaugat o ramura importanta si anume comunicarea online.Se pare ca este mult mai comoda si lipsita de inhibitii decat comunicarea offline.

Unele persoane se simt mai indraznete si mai siguri pe ele  comunicand prin intermediul retelelor de socializare sau prin alte programe de comunicare.

Ne jucam unul cu altul, vorbim verzi si uscate si uite asa creeam legaturi ciudate intre noi.De multe ori, omul care iti scrie nu seamana cu omul care iti vorbeste.

Personal sunt pentru comunicare in toate formele ei, aleg comunicarea intre oameni sub toate formele atat timp cat nu este ignorata si metoda fata in fata.

Ne gasim noaptea tarziu vorbind orice  cu multe persoane care abia le stim sau nu le stim decat prin intermediul spatiului virtual.

Indragosteala din vorbe se raspandeste ca un virus.Eu o vad ca pe o capcana in care pica cu brio multe persoane singure sau cu prea mult timp liber.

Pana la proba contrarie cand cei doi vorbareti se cunosc totul este roz si mai ca le-au luat calcaiele foc unul dupa altul, iar cand are loc marea intalnire se spulbera magia.

Concluzia ar fi ca multi ne pricepem la cuvinte si la a crea povesti atat cat stim ca nu implica responsabilitate.

Dependenta de comunicare exista in fiecare dar puterea de a duce pana la capat ceea ce am creat este din ce in ce mai rara, mai ales cand nu stii exact cine este dincolo de bariera virtuala.